Iresme Dovst

Acolo ma gasesti.In prima banca de la geam,cu fruntea ridata si obrajii arsi de lacrimi.Sunt doar eu.O fiinta fara fericire.Un suflet negru,perforat de suferintele acute.O padure neagra,copaci arsi de rautatea ce domina acolo,cer negru;noapte in eternitate.Singurele vietuitoare de acolo sun lighioanele create de mine.

Dar ce am spus mai sus este trecutul.Acum am un suflet comun cu o persoana oarecare. Floricele ,multe culori.Ma dor ochii la vederea acestora.Parca as vrea inapoi in intunericul meu.In sufletul meu.Dar timpul pierdut nu se mai poate intoarce.

1.Luati cartea cea mai la indemana,deschideti la pagina 18 si scrieti aici al 4-lea rand.

“…i-a fost mizeria,daca dansa,instruita,bine crescuta,dintr-o familie…” -”Crima si pedeapsa”(Dostoievski)

2.Fara sa verificati cat  e ora?

14:00

3.Verificati

14:10

4.Cum sunteti imbracat/a?

Pijamale.

5.Inainte de a rezolva acest chestionar ,la ce va uitati?

Pe YouTube.

6.Ce zgomot auziti in afara celui al calculatorului?

Muzica.

7.Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?

Cu prietenii la KGB.

8.Ce-ai visat ieri noapte?

Ieri noapte nu a fost revelionul?

9.Can ati ras ultima data?

In noaptea de revelion.

10.Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti?

Postere.

11.Daca ati deveni multimilionar/a peste noapte,care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?

Hmm…pai materiale de constructie,mobilier,si ornamente sa ii ajut pe ai mei sa termine casa.

12.Care este ultimul film pe care l-ati vazut?

Placinta Americana-Cursa in pielea goala .

13.Ati vazut ceva neobisnuit astazi?

Tatal meu nu a fumat de dimineata.

14.Ce parere aveti despre acest chestionar?

Mai bine nu.

15.Spuneti-ne ceva ce nu stim inca.

Mos Craciun nu exista.

16.Care ar fi prenumele copilului dumneavoastra daca ar fi vorba de o fetita?

Iris

17.Care ar fi numele copilului dumneavoastra daca ar fi vorba de un baiat?

Alin.

18.V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?

Categoric.Marea Britanie sau Croatia.

19.Ce ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intrati pe Portile Raiului?

Welcome to the bright side.We have cookies.

20.Daca ati putea schimba ceva in lume,in afara de politica,ce ati schimba?

Manelele.

21.Va place sa dansati?

Vrei sa vezi?

22. George Bush ?

Nu e ala care zicea ca are cartofi in gradina?

23.Care a fost ultima chestie pe care ati vazut-o la televizor.

Reclama la prezervative.

Frig.Caracterizarea vremii intr-un cuvant.Fata rece  imi era arsa de lacrimile ce dadeau in clocot.Stateam nemiscata si priveam spre jocul norilor albiciosi ca niste stafii.

Am auzit pasi in spatele meu.Nu m-am obosit sa ma uit.Nu ma interesa.Nu cred ca era important.Stateam nemiscata.Eram cufundata in amintirile mele.Dupa 2 secunde eterne nu s-au mai auzit  pasi.Singurul  lucru care il auzeam era  impactul absolut dintre lacrimi si pamant.Dar mai era ceva.Era nelinistea cuiva care se chinuia sa respire.Am devenit mult mai atenta la respiratia greoaie.Deodata au inceput sa se auda si mai multe zgomote.Un scancet puternic.Mi-am dat seama ca acel cineva din spatele meu incerca din rasputeri sa nu planga.Am inchis ochii.A inceput sa ninga.Simteam cum fulgii de nea se topesc pe pielea mea aspra.Un alt scancet si mai puternic s-a auzit din spate.Mi-a atras atentia.

-Plangi!am tipat la acea persoana;imi venea sa mor cand auzeam cum se strofoca.

-Am spus sa plangi!

Iar au inceput sa se auda pasi.Acum respiratia calda imi sufla in gat,facandu-mi pielea ca de gaina.Bratele  sale au ajuns in jurul taliei mele.Am paralizat.Am incercat sa fiu atenta la fulgii de zapada care interactionau cu pielea mea pietrificata.Concentrareaa luat sfarsit atunci cand un sarut fierbinte mi-a atins gatul,iar acea persoana si-a spus primele cuvinte :

-Te iubesc!

Apoi a disparut.Nu mai simteam respiratia in gatul meu,nici mainile  pe talia mea.M-am intors.Nu mai era decat mirosul dupa care tanjeam de mult timp.Mi-am dat seama ca acel “te iubesc”nu erau primele cuvinte,ci ultimele.A fost ca un ramas bun.Am simtit o lovitura foarte puternica in piept.Durerea era ingrozitoare.Alte lacrimi,mai grele,mi s-au prelins pe obraji.Am cazut in zapada.Acolo am ramas asteptand…

Stiam ca va incepe cu sfarsitul si ca sfarsitul va arata ca moartea in ochii aceeia.Nu ochii aceeia.Ai mei.Ea era eu acum.Limbajul pe care m-am pomenit sa-l folosesc era ciudat,dar avea sens.Bolovanos,simplu,neinteligibil si liniar.Imposibil de diform in comparatie cu multe din cate folosisem,dar capabil sa-si gaseasca fluiditatea si expresia.Uneori frumos.Limbamea acum. Limba materna .Culoarea irisului din globii ocularialbi era mai intunecata decat a parului,dar,la fel ca si parul,avea irizatii luminoase.In jurul ochilor existau linii mici si amintirile ei mi-au dezvaluit ca acestea aparusera din cauza zambetului si a mijirii ochilor cand soarele era prea puternic.Puteam sa descriu cum eram,dar nu-mi aminteam numele.Am suspinat dupa cunostintele pierdute.Cu o alta respiratie adanca,m-am cufundat in cercetarea amintirilor care ma infricosasera,le-am infruntat cu dintii inclestati.Puteam sa trec peste sfarsit,nu ma mai coplesea.Am alergat din nou prin intuneric,cutremurandu-ma,incercand sa nu simt.S-a terminat repede.

Cuvintele imi veneu din ce in ce mai incet si,la inceput,nu am inteles de ce.Asta inseamna uitarea?Pierderea ca urmare a traumatismului care aproape a facut-o sa moara?Era inca amortita din cauza lesinului?M-am fortat sa gandesc limpede.Trupul meu era inca sedat?M-am simtit suficient de vioaie,dar mintea mea s-a straduit inutil sa-mi dea raspunsurile pe care le doream.Era un spatiu alb.Am incercat sa-l ocolesc,dar nu gaseam marginile vidului..Era ca si cum informatia pe care o cautam fusese stearsa.Am simtit sangele pulsandu-mi in gat,lovind cu putere in spatele urechilor.Mainile mi s-au strans in pumni.Atat de multe amintiri,toate atat de colorate si de puternica.Am vazut o suta de locuri unde nu mai fusesem niciodata,le-am auzit numele pentru prima oara.O casa in L.A.,marginita de cpaci inalti infrunziti.O pajiste intr-o padure,cu un cort si un foc de tabara,o plaja stancoasa si pustie,o pestera cu intrarea acoperita o aparatoare impotriva ploii; corturi ,colibe,adaposturi grosolane.Pe masura ce timpul trecea numele deveneau mai putin specifice.Ea nu stia unde se afla si nici nu-i pasa.

Din nou,chipul s-a ivit in mintea mea.Fata frumoasa cu pielea bronzata auriu si ochii cu irizatii luminoase.Chipul care trezea in mine o placere adanca,ciudata,in timp ce o vedeam atat de clar in minte.Am aprins lumina de langa pat,asteptand ca respiratia sa mi se domoleasca,in timp ce prin vene imi alerga adrenalina din cauza visului foarte realist.Un nou vis,dar in esenta ata de asemanator cu multe altele care m-au chinuit in ultimele luni.Nu.nu un vis.Cu siguranta o amintire.

E alb.Văd alb în faţa ochilor.Nici măcar un punct negru.Mă panichez.Nu ştiu încotro să o iau.Parcă m-aş lovi de un zid al indiferenţei.Neştiind ce se întâmplă,mi-am luat paharulcu cafea şi am înaintat în alb,în nimic.Am făcut un pas,doi,trei;lumina a devenit tot mai puternică.Mi-am mijit ochii la ivirea ei.Am început sa tremur;simţeam cum timpul se criogenizeaza odată cu mine.Mi-e frig.Simt cum buzele mi se usucă.Mai iau o ultimă gură de cafea şi las paharul.Simt cum îmi îngheaţa picioarele.În spate se aud voci.Nu le recunosc.Unele chiar mă strigă :”Iresme,Iresme,vino înapoi!O să îngheţi!”Dar cine le ascultă?Sunt fascinată de nimicul enorm din faţa mea.O lacrimă caldă mi s-a prelins pe obraz,topindu-mă.Am simţit nevoia de a striga,dar nu pteam,nu puteam să fac nimic,doar sa gândesc.Trupul parcă-mi este paralizat.

De la depărtare se vedea doar un punct aproape invizibil,dar îl vedeam cum se măreşte,cum se apropie.Prima dată m-am speriat,dar m-am obişnuit.Am tot aşteptat sa vină mai aproape să văd ce este.Parcă a durat o veşnicie.Dar fără să-mi dau seama,erau doar zece secunde.L-am văzut.Era el.Dar de ce era îmbracat în negru?Ţinea doliu ?Am vrut să-l strig:”Ruppert!” dar nu puteam.Mă uitam panicată în jurul meu.Am simţit adierea vântului care trecea cu silă pe lângă picioarele mele,făcând rochia albă,ca de spital,să zburde în jurul meu.A ajuns lângă mine.Era la doar 30 de cm distanţă,şi cu mâna dreaptă,moale,îmi mângâia faţa.Am înghis ochii.Apoi toate s-au dus.Nu mai simţeam nimic.Nici căldura degajată de mâna lui fină.Voiam sa deschid ochii,dar nu pteam.Strigam înăuntrul meu:”De ce?De ce?”.Nu voiam să se termine.M-am liniştit.Mi-am dat seama de un lucru.Albul era Raiul.Iar el ţinea doliu pentru mine.Şi mă iubea.Am simţit asta.N-am apucat să-i spun niciodată “Te iubesc”.N-am avut ocazia.Nu o să uit niciodată imaginea lui punându-mi pe mormânt 13 trandafiri roşii ca săngele cald care îi trecea prin vene.

O să îl iubesc mereu.

Sunt Amelie Herovski. Sunt rusoaica si traiesc mai nou in Londra. E dragut aici, mai ales ca Iresme e prietena mea cea mai buna. Am petrecut mult timp impreuna (cam juma` de an) si in tot acest timp am avut multe intamplari amuzante impreuna. Am inchis-o odata in casa. Chestia asta a fost fenomenala.

Ne plimbam impreuna prin frumoasa Londra. Ea, ca o berbeaca ce este, si-a lasat cheile de la casa in geanta mea. Cine dracu isi mai amintea de ele?? Bine. A urmat o dimineata draguta:)).

La ora 11 punct dimineata m-am intalnit cu niste colegi de-ai mei de clasa, trebuia sa mergem la un spectacol de gimnastica.. Tin sa specific ca Iresme e mai mica cu un an decat mine ( ei chiar ii place sa spun asta !! ).

In carcarabeta aia veche unde se tinea spectacolul, semnal la telefon – pauza !! Iresme ma suna disperata – “Abonatul Orange nu poate fi contactat momentan !! Reveniti mai tarziu !! Va multumim !!”

What the fuck ?! Coae a sunat-o pe mama…

-Buna ziua !! Iresme sunt. Unde este Amelie?

-Buna Iresme !! Amelie e plecata cu niste colegi.

-Si cand se intoarce?

-Probabil in jur de ora 2 !

-Fuck !! (asta a fost zisa in soapta) Trebuie sa ies din casa si cheile mele sunt la ea !! O sa sar pe geam !!

Mama, nestiind ca aceasta soseta ofilita sta la parter a facut o criza !! )

-Ceeee? Cum sa sari pe geam?? Ire, stai !! Nu !! Sa nu sari !!

- Hei tanti !! Stau la parter !!

Asta a fost o profunda linistire pentru mama mea isterica..

In sfarsit am semnal la telefon. Urmeaza o catastrofa. :-SS

Tââârrrr !! Pe ecranul telefonului apare “Iresme vaca mea:X apeleaza !”

Eu: Aaaloo !!

Ea: Idioat-o ! Tampit-o ! Te sun ca nebuna de o ora si tu nu raspunzi ! Unde iti tii telefonul ala ? In cur?

Eu: O buna si tie Ire !! :X Stii sunt la sala bla bla bla.. I-am explicat eu acolo si pana la urma trebuia sa ma duc s-o scot din casa…:-@

Dupa ce m-am dus sa-mi iau lentilele de contact de la oftalmologia din partea cealalta a orasului am ajuns la Ire acasa.

Urmeaza discutia prin usa.

-O buna Ire, am ajuns!!

-Nihihi.. (vag)

-Care cheie?

-Aia patrata .

-Unde o bag? (avea doua broaste una sus si una jos)

-In cur la mine !! SUS!!

-Ooooook… :-s

I-am deschis usa.. Ce privire urata m-a strafulgerat.. O iubesc !! :X

carla: ce faci?:x
iris: scriu la mate:-@
iris: tu?
 carla: aha eu invat la romana
carla: iris zimi-te rog ceva sa ma calmez
 carla: fa-ma sa rad
iris: marcel pavel mi-a aratat putza aseara intr-u vis8->
 carla: vb serios:O
 carla: si mie
 carla: )
iris: =)))
carla: iris deci mor cred ca am sa incep sa o iau pe carari
iris: bai carla ce glume de GROPAR ai
iris: )
 carla: )))))
 iris: gata..
iris: asa iti zic de acuma
 iris: gropar
iris: :X
carla: whatever”__
 iris: uateva
 carla: sau asa:)))
iris: :>
 iris: acuma ma lasi sa imi scriu la mate?:X
 carla: mda>:P
 carla: mersi:X
iris: :>
carla: pa:*
 iris: placinta
carla: >:D<:X
carla: car nat -a mea
iris:

O zi ca oricare alta.Ca de obicei paharul meu gigant plin cu cafea isi are locul pe birou.Azi  abia daca m-am trezit.M-am culcat ca in fiecare seara(la 1-2),sau mai tarziu?Chiar am pierdut notiunea timpului…Poate din cauza ca stau toata ziua in casa cu cafeaua,pixul,caietul  si ideile.Hei,am devenit si mai cocosata din cauza orelor pierdute stand la birou..Tocmai acum am observat in colturile camerei cateva apartamente construite de paianjeni ,.M-am dus la baie -chiar aveam nevoie.Nu mai tin minte cand am fost ultima data.

-La naiba!s-a auzit un ecou in casa goala.Bagami-as!tocmai imi dadusem seama ca mi-am terminat caietul de notite si nu mai am altul;le-am terminat pe toate(vreo 6).Uau!Chiar am scris asa de mult?Da’ cum dracu??Au trecut abia 2 zile!Sau 2 saptamani?

Repede ies din baie si iau telefonul din mers,formand deja numarul Anniei,sa o intreb cat e ceasul,in ce data suntemsi cate zile am stat in casa.

-Suna!

Araspuns upa scurt timp o voce ciudata,ragusita,nu semana cu a Anniei,nu era deloc a Anniei!

-Alo?

-Annia?

-Aaa,da,stai putin;cine o cauta?

-Sunt Iresme.Dar tu cine esti?

-Sunt prietenul Anniei,Tim.

-O,poti sa mi-o dai?

-Imediat.

-Mda?

-Annia!bine ca te-aud!Ce faci?

-Pai bine..citeam.Tu?

-Bine,bine.Vreau sa te intreb…ce data este azi,cate e ceasul si cat timp am stat in casa?

-Iresme!Nu-mi vine sa cred,ce e cu tine?Ai devenit o ciudata!

-Doar raspunde-mi la intebari!

-Deci,suntem in 17 decembrie 2009,este ora 18:34,si nu ai mai iesit din casa de pe 20 noiembrie!Esti nebuna?Am crezut ca ai murit!

Cand am auzit data de cand nu am mai iesit din casa si data de azi,mi-a cazut fata.25 DE ZILE?!?Cum dracu?Apoi mi-am amintit ca cineva imi astepta replica la telefon.

-Aaa,Annia,cum poti vorbi cu un mort la telefon?Aiurito!

-Ma gandeam si eu,mai taci!

–Bine.bine.Auzi,cand ai timp sa-mi aduci un caiet nou de notite?Sau vreo 3?

-Poftim?Tot nu ai de gand sa iesi din casa?Ai devenit o ciudata!

-Doar taci si adu-mi caietele!A..si niste pixuri .

-Cum o fi! Vin pe la tine intr-o oa.Mai stii cum sa deschizi usa?Macar mai ai cheile?

-Da.Sunt pe aici.Cred.

-Mda,ma asteptam eu!

-Hai ca ne vedem,pa!
-Pa!

Doamne ce fraiera,25 de zile?Tot nu-mi vine a cred!Ce-am facut atata timp?Cafea mai am?Am fugit repede sa vad daca mai e…Minune!Mai erau vreo 10 pliculete,ajungeau pentru vreo 2 zile.Am inceput sa fac putina curatenie,avand grija sa nu stric casele musafirilor mei:paianjenii.In timp ce dadeam la o parte un morman de haine de pe canapeaua din bucatarie,am gasit si cheile de la usa.La un moment dat am trecut pe langa oglinda cea mare;am aruncat o privire si am vazut monstrul!

-Fuck!Ce-i la halul meu?Si,Doamne ce put!Ce cearcane am;ma mir cum de nu au ajuns pana la gura!

M-am indepartat de acea bucata de sticla care reflecta imigini,si am tulit-o la baie,dandu-mi jos pantalonii rupti in fund,in timp ce mergeam.

Mă numesc Iresme Dovst,locuiesc in Londra,Anglia.Locuiesc intr-o casa cu 4 camere pe Strada Black Roses.Parintii mei sunt despartiti de 8 ani.Tata e pierdut pe undeva prin Brasov,Romania.

  Mi-e foarte dor de el.Nu l-am mai vazut de mai bine de 5 ani;tinem legatura doar prin scrisori si telefon,internet,nu prea…

-Mama,mi-e dor de el!a urmat o pauza lunga sa-i dau mamei timp sa raspunda,dar nimic.

-Mama,vreau sa ma duc sa-l caut!La auzul acestor cuvinte,mama a stat vreme de aproape un minut sa isi gaseasca replica.

-Ma lasi singura?m-a intrebat cu un nod in gat.

-Sunt destul de mare.Ma duc sa il caut si vin cu el aici nu o sa fii singura,o chem pe bunica!ultimele  mele cuvinteau sunat ca un suspin.

-La 16 ani esti destul de mare?Iresme,te rog,doar mai asteapta putin,pana devii majora;daca te las acum,si ti se intampla ceva o sa innebunesc!

-Stii doar ca imi pot purta singura de grija!Uite,o sa il iau pe Ruppert cu mine.O sa imi poarte de grija,Stii asta.

Imi pare rau,dar nu pot.au inceput sa-i curga siroaie  de lacrimi pe obraji,ca niste cascade ce sclipeau pe fata ei fina.

-Mama,te rog!aproape ca mi-au dat lacimile.

-Gata!Nu mai vorbim!Nu te duci si gata!Termina de mancat si te pregatesti de culcare.

Nu am mai spus nimic,nu am vrut sa o ranesc si mai tare.Am terminat de mancat si am plecat in camera mea.Cand am ajuns acolo,am vazut ca am un mesaj pe telefon:era de la tata!

“Buna,scumpo,ce faci?Mama ta ce face?Sunteti bine?Imi este foarte dor de tine!Te iubesc!      Cu drag,tata.”

-Si eu te iubesc,tata,am spus ca si cum ar fi fost langa mine.

M-am asezat cu capul pe perna si am inceput sa ii scriu mesaj.

“Buna,tata!Fac bine,si mama la fel!Si mie imi este foarte dor de tine.Te iubesc mult!   Iresme”

Am pus telefonul pe noptiera ,apoi m-am schimbat in pijamale ,mi-am periat dintii si m-am trantit in pat;imi scot ipodul de sub perna si il setez pe “repeat” la o melodie oarecare.

Eram cufundata in gandurile mele,atat de calma,si o stare de binisor…Intr-o clipa toate s-au terminat.Era negru.Deodata apare chipul unui baiat cu privirea atintita spre mine.Avea ochii complet negrii,pielea putin cafenie iar parul negru.Am deschis ochii speriata,dar nu era nimeni in camera.

-Slava Domnului!am rasuflat usurata.

Mi-am pus capul inapoi pe perna gandindu-ma  la baiatul care mi-a aparut in vis.De ce tocmai eu?Si cine este baiatul acela?

Nu-l mai vazusem niciodata…